Două din întrebările care îmi rămân fără răspuns de vreo doi ani sunt: "Ce înseamnă faimă pentru artistul contemporan?" şi "Poate oricine să fie artist?"
În căutarea răspunsurilor mă plimb prin galerii, muzee. Încerc să înţeleg dacă criteriile estetice s-au schimbat. Constat că, de fapt,nu mai există criterii estetice, că opera de artă nu mai este valoroasă în sine. Singurul criteriu care stabileşte clasamentul este valoarea comercială. Opera de artă a devenit produs de marketing.
Nu îmi plac sculpturile neobişnuite, pe care nu le înţeleg. Prefer o plăcere estetică decât o logică obscură. Prefer valorile şi nu banii.
cred ca afirmatia "opera de arta a devenit produs de marketing" este adevarata intr-o oarecare masura si la noi.Valoarea operei de arta insa o da si rularea numelui acelui artist dar si un CV consistent.Pretul pe care il are un artist pe piata la un moment dat este extrem de relativ...
RăspundețiȘtergereUneori CV-ul "consistent" e fabricat, e artificial. Şi sunt suficient de mulţi cei necunoscători, snobi care "cumpără" necritic, în baza CV-ului. Se crează astfel un cerc vicios. Artistul e vândut bine, din ce în ce mai bine, galeriştii îl caută, CV-ul sporeşte. Ceea ce mi se pare trist, dacă nu grav, este faptul că artiştii înşişi nu mai au încrederea de a-şi stabili criteriile, de a valoriza cinstit, onest lucrările lor sau ale colegilor lor şi aleg să fie sicofanţi sau elogiatori inconsistenţi.
RăspundețiȘtergere